Apartenenţă sau nu?

2008-01-02T05:03:00.000-08:00

Iată-ne ajunşi aici , la o vârstă în care mulţi dintre noi trebuie să ne descurcăm pe cont propriu şi să ne alegem propriul drum de urmat în viaţă . Avem de făcut alegeri vitale pentru viaţa noastră şi le facem cum considerăm noi mai bine. Fie că avem o situaţie materială precară , fie că vrem să ne ajutăm fraţii mai mici , fie că ne putem descurca singuri fără ajutorul nimănui.
Desigur există anumite avantaje să lucrezi pe perioada facultăţii dar şi dezavantaje.
Unele din avantaje:
- câştigi experienţa de care ai nevoie să te angajezi după terminarea facultăţii şi să iei un salariu decent
- îţi lărgeşti perspectivele
- ai bani şi reuşeşti să-ţi satisfaci nevoile
- poţi fi văzut de ceilalţi cu o gândire matură interesat de viitorul tău
Pot fi şi dezavantaje:
- pierzi o parte din cursuri şi seminare
- nu ai bagajul teoretic necesar pentru sesiune
- eşti exclus din cercurile colegilor tăi
- îţi păstrezi cu greu notele ridicate
Orice ai alege mereu o să existe avantaje şi dezavantaje.
Deci ce ar trebui să alegem: să ne descurcăm pe cont propriu şi să lăsăm într-un fel şcola pe locul doi sau să fim nişte studenţi model şi să încercăm să obţinem experienţa după terminarea anilor de studiu?

Experienţă sau doar mai mulţi gologani?Asta e întrebarea

2007-12-10T04:44:00.000-08:00

În clasele primare am avut fiecare dintre noi o persoană a cărei imagine şi mai ales atitudine , ne-a rămas adânc întipărită. Eram mai mici dar cu toţii observam dăruirea pe care dascălul nostru o punea în fiecare zi , în tot ce făcea. De atunci , eu una mi-am propus să ajung zilele când voi putea lucra , în meseria pe care am ales-o , cu acelaşi sârg şi cu aceeaşi dăruire .
Dar iată că roata s-a întors , mentalitatea s-a schimbat şi mă văd azi lucrând doar pentru a câştiga ceva ami mult decât îmi pot oferi părinţii. Nu e drept , nu trebuia să fie aşa , dar cu cine te poţi lupta când totul se măsoară prin ,, ochiul dracului,,?
Încă de la vârste fragede când copilăria nu a fost consumată întru-totul văd deja tineri cu fluturaşul de salariu în mână , fericiţi că a mai trecut o lună de nopţi nedormite , ţipete ale patronului şi mai ales neînţelegeri ale celor din jur.
Asta nu e experienţă , nu e o practică la ceea ce profesorii predau ore în şir din spatele unei catedre . E doar un chin , adolescenţă întreruptă şi o fugă continuă după ceva care se îndepărtează tot mai mult .
Comunicare , marketing , management , relaţii publice -sunt doar denumiri ale unor fantasme ce cu greu îşi găsesc realizare poate doar în capitală .
Aici, în provincie , însă , totul se limitează la o sănătate de fier , puţină minte , inteligenţă cât să prezinţi marfa şi să numeri restul clientului . Nimeni nu caută diplome sau cărţi cumpărate fără rost dar apărute în bibliografia obligatorie.
De aceea , toţi cei care vrem o viaţă mai bună , haideţi să nu ne oprim aici, în spatele unei tejghele sau pe stradă cu pliante în mână .
Vrem mai mult dar ştim ce vrem: experienţă şi practică la tot ceea ce învăţăm.

Fiti ca noi! Lucrati pentru voi!

Apartenenţă sau nu?

Experienţă sau doar mai mulţi gologani?Asta e întrebarea